discreditat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCREDITÁT, -Ă, discreditați, -te, adj. Care și-a pierdut creditul, considerația, bunul renume; compromis. –
V. discredita.discreditat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCREDITÁT, -Ă, discreditați, -te, adj. Care și-a pierdut creditul, considerația, bunul renume; compromis. —
V. discredita.