discredit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din
fr. discrédit.discredit (Dicționar de neologisme, 1986)DISCRÉDIT s.n. Pierdere, micșorare a creditului, a încrederii de care se bucură cineva. [< fr.
discrédit, it.
discredito].
discredit (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCRÉDIT s. n. pierdere, micșorare a creditului de care se bucură cineva. (< fr.
discrédit)
discredit (Dicționaru limbii românești, 1939)* discrédit n., pl.
e (fr.
discrédit, d. it.
discredito). Lipsă de credit:
a cădea în discret.discredit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)discrédit (rar)
s. n.discredit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)discredit n. pierderea sau scăderea creditului.
discredit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. — Din
fr. discrédit.