discreditare - explicat in DEX

discreditare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISCREDITÁRE s. f. Faptul de a (se) discredita; compromitere. – V. discredita.

discreditare (Dicționar de neologisme, 1986)
DISCREDITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) discredita și rezultatul ei; pierdere a reputației, a creditului. [< discredita].

discreditare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
discreditáre s. f., g.-d. art. discreditắrii

discreditare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISCREDITÁRE s. f. Faptul de a (se) discredita; compromitere. — V. discredita.