discotecă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCOTÉCĂ, discoteci, s. f. 1. Colecție de discuri (
4);
p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor
1.
2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează. – Din
fr. discothèque.