discordie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCÓRDIE, discordii, s. f. Neînțelegere, dezbinare între oameni, colectivități etc.; disensiune, dezacord;
p. ext. ceartă, vrajbă; dușmănie. – Din
lat.,
it. discordia. Cf. fr. discorde.discordie (Dicționar de neologisme, 1986)DISCÓRDIE s.f. Dezbinare, neînțelegere, dezacord; (
p. ext.) vrajbă, ceartă. ◊
Mărul discordiei = subiect de ceartă. [Pron.
-di-e, gen.
-iei. / < lat., it.
discordia, cf. fr.
discorde].
discordie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)discórdie (discórdii), s. f. – Neînțelegere; ceartă; vrajbă.
Lat. discordia (
sec. XIX). –
Der. discorda, vb., din
fr. discorder; discordant, adj., din
fr.;
discordanță, s. f., din
fr. discordance. Cf. dezacorda, vb.;
dezacord, s. n., din
fr.discordie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISCÓRDIE s. f. dezbinare, neînțelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă. (< lat., it.
discordia)
discordie (Dicționaru limbii românești, 1939)* discórdie f. (lat.
discordia. V.
concordie). Disensiune, neunire:
A trăi în discordie. Mit. O zeiță care întreținea discordia și care, la nunta luĭ Peleŭ, a aruncat un măr de aur pe care Páride l-a adjudecat Veneriĭ, ceĭa ce a supărat-o teribil pe Junona și pe Minerva.
Măru discordiiĭ, obĭect de ceartă.
discordie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)discórdie (-di-e) s. f.,
art. discórdia (-di-a), g.-d. art. discórdiei; pl. discórdii, art. discórdiile (-di-i-)discordie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)discordie f. ceartă, neînțelegere între persoane.
discordie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Discordie f.
Mit. 1. zeiță rău făcătoare, aruncă la nunta lui Peleu mărul de aur, pe care Paris îl adjudecă Venerii, ceea ce irită grozav pe Junona;
2. fig. mărul Discordiei, pricină de ceartă.
discordie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCÓRDIE, discordii, s. f. Neînțelegere, dezbinare între oameni, colectivități etc.; disensiune, dezacord;
p. ext. ceartă, vrajbă; dușmănie. —
Din lat.,
it. discordia. Cf. fr. discorde.