discordare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISCORDÁRE, discordări, s. f. Acțiunea de
a (se) discorda și rezultatul ei. –
V. discorda.discordare (Dicționar de neologisme, 1986)DISCORDARE s.f. Faptul de a discorda; neconcordanță, nepotrivire. [<
discorda].
discordare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)discordáre s. f.,
g.-d. art. discordắrii; pl. discordắridiscordare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISCORDÁRE, discordări, s. f. Acțiunea de
a (se) discorda și rezultatul ei. —
V. discorda.