dezechilibrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZECHILIBRÁT, -Ă, dezechilibrați, -te, adj. 1. Care și-a pierdut echilibrul, care nu mai are echilibru. ♦
Fig. (Despre oameni) Care și-a pierdut judecata clară; tulburat (mintal).
2. Care este lipsit de proporție justă între diversele elemente componente. –
V. dezechilibra. Cf. fr. déséquilibré.dezechilibrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZECHILIBRÁT, -Ă adj. care și-a pierdut echilibrul; (fig.) care și-a pierdut judecata. (după fr.
déséquilibré)
dezechilibrat (Dicționaru limbii românești, 1939)* dezechilibrát, -ă #adj.# (#fr.#
déséquilibré). Fără echilibru mental, nebun.
dezechilibrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZECHILIBRÁT, -Ă, dezechilibrați, -te, adj. 1. Care și-a pierdut echilibrul, care nu mai are echilibru. ♦
Fig. (Despre oameni) Care și-a pierdut judecata clară; tulburat (mintal).
2. Care este lipsit de proporție justă între diversele elemente componente. —
V. dezechilibra. Cf. fr. déséquilibré.