dezechilibrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZECHILIBRÁRE, dezechilibrări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezechilibra și rezultatul ei. –
V. dezechilibra.dezechilibrare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZECHILIBRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezechilibra și rezultatul ei. / <
dezechilibra].
dezechilibrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezechilibráre (de-ze-, -li-bra-/dez-e-) s. f.,
g.-d. art. dezechilibrắrii; pl. dezechilibrắridezechilibrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZECHILIBRÁRE, dezechilibrări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezechilibra și rezultatul ei. —
V. dezechilibra.