dezdoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZDOÍ, dezdói, vb. IV.
1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit.
2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [
Prez. ind. și:
dezdoiésc] –
Dez- + [în]
doi.