dezechilibru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZECHILÍBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦
Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din
fr. déséquilibre.dezechilibru (Dicționar de neologisme, 1986)DEZECHILÍBRU s.n. 1. Lipsă de echilibru.
2. (
Fig.) Tulburare mintală; pierdere a judecății. [Pl.
-re. / < fr.
déséquilibre].
dezechilibru (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZECHILÍBRU s. n. 1. lipsă de echilibru. 2. (fig.) tulburare mintală; pierdere a judecății. (< fr.
déséquilibre)
dezechilibru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezechilíbru (de-ze-, -li-bru/dez-e-) s. n.,
art. dezechilíbruldezechilibru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZECHILÍBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦
Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. — Din
fr. déséquilibre.