dezechipa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZECHIPÁ, dezechipéz, vb. I.
Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦
Refl. A-și scoate echipamentul;
p. gener. a se dezbrăca. –
Dez- +
echipa. Cf. fr. déséquiper.dezechipa (Dicționar de neologisme, 1986)DEZECHIPÁ vb. I. tr. A lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). ♦
refl. A-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. [Cf. fr.
déséquiper].
dezechipa (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZECHIPÁ vb. I. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război). II. refl. a-și scoate echipamentul, a se dezbrăca. (< fr.
déséquiper)
dezechipa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezechipá (a ~) (de-ze-/dez-e-) vb.,
ind. prez. 3
dezechipeázădezechipa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZECHIPÁ, dezechipez, vb. I.
Tranz. A lua înapoi unui soldat (care a terminat stagiul militar) sau unei unități militare echipamentul; a scoate echipamentul de pe un vas de război. ♦
Refl. A-și scoate echipamentul;
p. gener. a se dezbrăca. —
Pref. dez- + echipa. Cf. fr. d é s é q u i p e r.