dezechilibra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦
Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară.
2. Tranz. și
refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din
fr. déséquilibrer.dezechilibra (Dicționar de neologisme, 1986)DEZECHILIBRÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde echilibrul.
2. refl. (
Fig.) A-și pierde rațiunea, judecata.
3. tr. A face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile, a face un buget deficitar. [Cf. fr.
déséquilibrer].
dezechilibra (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZECHILIBRÁ vb. I. refl. 1. a-și pierde echilibrul. 2. (fig.) a-și pierde rațiunea, judecata. II. tr. a face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile. (< fr.
déséquilibrer)
dezechilibra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezechilibrá (a ~) (de-ze-, -li-bra/dez-e-) vb.,
ind. prez. 3
dezechilibreázădezechilibra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦
Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară.
2. Tranz. și
refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). — Din
fr. déséquilibrer.