dezechipare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZECHIPÁRE, dezechipări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezechipa. –
V. dezechipa.dezechipare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZECHIPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezechipa și rezultatul ei. [<
dezechipa].
dezechipare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dezechipáre (de-ze-/dez-e-) s. f.,
g.-d. art. dezechipắrii; pl. dezechipắridezechipare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZECHIPÁRE, dezechipări, s. f. Acțiunea de
a (se) dezechipa. —
V. dezechipa.