desesiza - explicat in DEX

desesiza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESESIZÁ, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. – Din fr. dessaisir.

desesiza (Dicționar de neologisme, 1986)
DESESIZÁ vb. I. refl. (Despre instanțe) A renunța să se ocupe de cercetarea unui caz. ♦ tr. A lua (fără voie) cuiva o sarcină. [< de- + sesiza, cf. fr. dessaisir].

desesiza (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DESESIZÁ vb. I. refl. (despre instanțe) a refuza să se ocupe de rezolvarea unei cauze. II. tr. a lua (fără voie) cuiva o sarcină. (după fr. dessaisir)

desesiza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!desesizá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se desesizeáză

desesiza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESESIZÁ, desesizez, vb. I. Refl. (Despre autorități) A se declara incompatibil pentru cercetarea și soluționarea unui litigiu. ♦ Tranz. A face să înceteze învestirea unui organ de jurisdicție pentru soluționarea unui litigiu, prin hotărârea unui organ juridic superior. — Din fr. dessaisir.