deservi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESERVÍ1, deservesc, vb. IV.
Tranz. A face cuiva un rău serviciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. – Din
fr. desservir.deservi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESERVÍ2, deservesc, vb. IV.
Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate.
2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. – Din
fr. desservir, lat. deservire.deservi (Dicționar de neologisme, 1986)DESERVÍ vb. IV tr. I. A face cuiva un rău serviciu, a vătăma.
II. 1. A servi cu zel; a fi de folos, a folosi.
2. A supraveghea, a îngriji, a servi o mașină sau un agregat în timp ce funcționează. [P.i.
-vesc. / < fr.
desservir, cf. lat.
deservire].
deservi (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESERVÍ1 vb. tr. a face cuiva un rău serviciu, a prejudicia. (< fr.
desservir)
deservi (Marele dicționar de neologisme, 2000)DESERVÍ2 vb. tr. 1. a presta un serviciu în folos public; a servi, a fi de folos. 2. a supraveghea, a îngriji o mașină, un agregat în timp ce funcționează. (< fr.
desservir, lat.
deservire)
deservi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deserví (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. deservésc, imperf. 3
sg. deserveá; conj. prez. 3
să deserveáscădeservi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESERVÍ1, deservesc, vb. IV.
Tranz. A provoca cuiva un prejudiciu, a acționa în dauna cuiva, a nu servi cum trebuie. — Din
fr. desservir.deservi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESERVI2, deservesc, vb. IV.
Tranz. 1. A presta un serviciu în folos public, a servi o colectivitate.
2. A avea în grijă supravegherea și dirijarea funcționării unei mașini. — Din
fr. desservir, lat. deservire.