desesizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESESIZÁRE, desesizări, s. f. Faptul de
a (se) desesiza. –
V. desesiza.desesizare (Dicționar de neologisme, 1986)DESESIZÁRE s.f. Acțiunea de a desesiza și rezultatul ei. [<
desesiza].
desesizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)desesizáre s. f.,
g.-d. art. desesizắrii; pl. desesizắridesesizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DESESIZÁRE, desesizări, s. f. Faptul de
a (se) desesiza. —
V. desesiza.