desetină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DESETÍNĂ, desetine, s. f. 1. (În
sec. XV-XVIII, în Moldova) Impozit de zece la sută din produse, mai ales din recolta de la stupii de albine; zeciuială, dijmă.
2. Măsură agrară rusească, folosită odinioară și la noi, egală cu 1,09 ha. [
Acc. și:
desétină. –
Var.: (
2)
deseátină s. f.] – Din
bg.,
scr. desetina.