deservire - explicat in DEX

deservire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESERVÍRE¹, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi¹ și rezultatul ei. – V. deservi¹.

deservire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DESERVIRE², deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi² și rezultatul ei. – V. deservi².

deservire (Dicționar de neologisme, 1986)
DESERVÍRE s.f. Acțiunea de a deservi și rezultatul ei. [< deservi].

deservire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deservíre s. f., g.-d. art. deservírii; pl. deservíri

deservire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESERVÍRE¹, deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi¹ și rezultatul ei. — V. deservi¹.

deservire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DESERVÍRE², deserviri, s. f. Acțiunea de a deservi² și rezultatul ei. — V. deservi².