deset (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÉSET s. n. (Rar)
1. Desiș de tufe sau de copăcei.
2. Îngrămădire de oameni sau de lucruri; înghesuială, aglomerație. –
Des2 +
suf. -et.deset (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)déset (rar)
s. n.deset (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÉSET s. n. (Rar)
1. Desiș de tufe sau de copăcei.
2. Îngrămădire de oameni sau de lucruri; înghesuială, aglomerație. —
Des +
suf. -et.