debarcader - explicat in DEX

debarcader (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu un utilaj adecvat pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. – Din fr. débarcadère.

debarcader (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBARCADÉR s.n. Loc amenajat pentru debarcarea călătorilor și descărcarea mărfurilor la chei. [< fr. débarcadère].

debarcader (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBARCADÉR s. n. loc amenajat în port sau pe malul unei căi navigabile pentru debarcare (1). (< fr. débarcadère)

debarcader (Dicționaru limbii românești, 1939)
*debarcadér n., pl. e (fr. débarcadère, format după embarcadère; sp. desembarcadero). Schele, loc în port unde debarcă călătoriĭ din corăbiĭ, ca gările p. trenurĭ. V. îmbarcader, arsana, liman.

debarcader (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debarcadér s. n., pl. debarcadére

debarcader (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
debarcader n. locul unde se desbarcă.

debarcader (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBARCADÉR, debarcadere, s. n. Loc pe malul unei ape sau pe un chei, într-un port, amenajat special și prevăzut cu utilaj adecvat pentru acostarea navelor, pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, a animalelor sau a unor materiale. — Din fr. débarcadère.