debarca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBARCÁ, debárc, vb. I.
1. Intranz. și
tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă;
p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦
Intranz. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeț) A descinde (într-o localitate sau într-un loc).
2. Tranz. A înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară, a concedia. – Din
fr. débarquer.debarca (Dicționar de neologisme, 1986)DEBARCÁ vb. I. 1. tr. A coborî, a depune pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). ♦
intr. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale).
2. intr. A se coborî, a se da jos (din tren, din mașină etc.).
3. tr. (
Fam.) A înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere. [P.i.
debárc. / < fr.
débarquer].
debarca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)debarcá (-c, -át), vb. –
1. A se da jos de pe o navă, a coborî pe uscat. –
2. A ajunge. –
3. A înlătura, a da afară.
Fr. débarquer. –
Der. debarcader, s. n., din
fr. débarcadère.debarca (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBARCÁ vb. I. tr. 1. a coborî pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). 2. (fam.) a înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere. II. intr., tr. 1. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe și materiale aduse pe nave (speciale). 2. a (se) coborî, a (se) da jos (din tren, din mașină etc.). (< fr.
débarquer)
debarca (Dicționar de argou al limbii române, 2007)debarca, debarc v. t. a da jos
(pe cineva) dintr-un post de conducere; a concedia, a da afară
debarca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)debarcá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
debárcădebarca (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)debarcá v. V.
desbarcà.debarca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBARCÁ, debárc, vb. I.
1. Intranz și
tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă;
p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦
Intranz. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeț) A descinde (într-o localitate sau într-un loc).
2. Tranz. (
Fam.) A înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară, a concedia. — Din
fr. débarquer.