debavura - explicat in DEX

debavura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. – Des¹- + bavură.

debavura (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBAVURÁ vb. I. tr. A îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau matrițate. [< de- + bavură].

debavura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBAVURÁ vb. tr. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate. (< de¹- + bavură)

debavura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debavurá (a ~) vb., ind. prez. 3 debavureáză

debavura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBAVURÁ, debavurez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. bavura de pe piesele matrițe, turnate, laminate etc. — Pref. de- + bavură.