debarcare - explicat in DEX

debarcare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBARCÁRE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca.

debarcare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBARCÁRE s.f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. [< debarca].

debarcare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*debarcáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a debarca. Fig. Înlăturare, părăsire: debarcarea unuĭ partizan incomodant.

debarcare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debarcáre s. f., g.-d. art. debarcắrii; pl. debarcắri

debarcare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBARCÁRE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. — V. debarca.