debarca - explicat in DEX

debarca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBARCÁ, debárc, vb. I. 1. Intranz. și tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦ Intranz. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeț) A descinde (într-o localitate sau într-un loc). 2. Tranz. A înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară, a concedia. – Din fr. débarquer.

debarca (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBARCÁ vb. I. 1. tr. A coborî, a depune pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). ♦ intr. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). 2. intr. A se coborî, a se da jos (din tren, din mașină etc.). 3. tr. (Fam.) A înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere. [P.i. debárc. / < fr. débarquer].

debarca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
debarcá (-c, -át), vb. – 1. A se da jos de pe o navă, a coborî pe uscat. – 2. A ajunge. – 3. A înlătura, a da afară. Fr. débarquer. – Der. debarcader, s. n., din fr. débarcadère.

debarca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBARCÁ vb. I. tr. 1. a coborî pe uscat dintr-o navă (pasageri, mărfuri etc.). 2. (fam.) a înlătura, a înlocui (pe cineva) dintr-o funcție, de la conducere. II. intr., tr. 1. a (se) transporta pe un litoral inamic trupe și materiale aduse pe nave (speciale). 2. a (se) coborî, a (se) da jos (din tren, din mașină etc.). (< fr. débarquer)

debarca (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
debarca, debarc v. t. a da jos (pe cineva) dintr-un post de conducere; a concedia, a da afară

debarca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 debárcă

debarca (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
debarcá v. V. desbarcà.

debarca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBARCÁ, debárc, vb. I. 1. Intranz și tranz. A (se) da jos, a coborî pe mal de pe o navă; p. ext. a coborî din tren sau din alt vehicul. ♦ Intranz. A ataca țărmul inamic cu trupe aduse pe nave (speciale). ♦ (Rar; glumeț) A descinde (într-o localitate sau într-un loc). 2. Tranz. (Fam.) A înlătura (pe cineva) dintr-un post de conducere, de răspundere; a da afară, a concedia. — Din fr. débarquer.