debavurare - explicat in DEX

debavurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.

debavurare (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBAVURÁRE s.f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. [< debavura].

debavurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debavuráre s. f., g.-d. art. debavurắrii; pl. debavurắri

debavurare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DEBAVURÁRE (‹ de⁴ + bavură) s. f. Operație de îndepărtare prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.

debavurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. — V. debavura.