corija (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORIJÁ, corijez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) corecta, a (se) îndrepta. – Din
fr. corriger.corija (Dicționar de neologisme, 1986)CORIJÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndrepta, a (se) corecta. [P.i. 3,6
-jează, ger.
-jând. / < fr.
corriger, cf. lat.
corrigere].
corija (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORIJÁ vb. tr., refl. a (se) îndrepta, a (se) corecta. (< fr.
corriger)
corija (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corijá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
corijeáză, 1
pl. corijắm; conj. prez. 3
să corijéze; ger. corijấndcorija (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORIJÁ, corijez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) corecta, a (se) îndrepta. — Din
fr. corriger.corijà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)corijà v.
1. a scoate greșelile, a îndrepta.
2. a face mai bun, mai laborios, mai docil;
3. a însemna greșelile pe o corectură.