corijent - explicat in DEX

corijent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORIJÉNT, -Ă adj., s. m. și f. v. corigent.

corijent (Dicționar de neologisme, 1986)
CORIJÉNT, -Ă adj., s.m. și f. v. corigent.

corijent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!corijént/corigént adj. m., s. m., pl. corijénți/corigénți; adj. f., s. f. corijéntă/corigéntă, pl. corijénte/corigénte

corijent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORIJÉNT, -Ă, corijenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective. [Var.: corigént, -ă adj., s. m. și f.] — Din lat. corrigens, -ntis.