corija - explicat in DEX

corija (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORIJÁ, corijez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) corecta, a (se) îndrepta. – Din fr. corriger.

corija (Dicționar de neologisme, 1986)
CORIJÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndrepta, a (se) corecta. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. corriger, cf. lat. corrigere].

corija (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORIJÁ vb. tr., refl. a (se) îndrepta, a (se) corecta. (< fr. corriger)

corija (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corijá (a ~) vb., ind. prez. 3 corijeáză, 1 pl. corijắm; conj. prez. 3 să corijéze; ger. corijấnd

corija (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORIJÁ, corijez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) corecta, a (se) îndrepta. — Din fr. corriger.

corijà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corijà v. 1. a scoate greșelile, a îndrepta. 2. a face mai bun, mai laborios, mai docil; 3. a însemna greșelile pe o corectură.