corijare - explicat in DEX

corijare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORIJÁRE, corijări, s. f. Faptul de a (se) corija; corectare, corecție, îndreptare. – V. corija.

corijare (Dicționar de neologisme, 1986)
CORIJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) corija și (rar) rezultatul ei; corecție. [< corija].

corijare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corijáre s. f., g.-d. art. corijắrii; pl. corijắri

corijare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORIJÁRE, corijări, s. f. Faptul de a (se) corija; corectare, corecție, îndreptare. V. corija.