corigent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORIGÉNT, -Ă, corigenți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [
Var.:
corijent, -ă adj.,
s. m. și
f.] – Din
lat. corrigens, -ntis.