corigent - explicat in DEX

corigent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORIGÉNT, -Ă, corigenți, -te, adj., s. m. și f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [Var.: corijent, -ă adj., s. m. și f.] – Din lat. corrigens, -ntis.

corigent (Dicționar de neologisme, 1986)
CORIGÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii, la care urmează să dea un nou examen pentru a putea promova. [Var. corijent, -ă adj., s.m.f. / < lat. corrigens].

corigent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORIGÉNT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens)

corigent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*corigént, -ă adj. și s. (lat. córrigens, -éntis). Elev saŭ elevă care trebuĭe să maĭ dea un examin [!] la obĭectele la care a răspuns slab. V. repetent.

corigent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corigént v. corijént

corigent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corigent a. și m. școlar care trebue să dea un nou examen la unele materii la cari a căzut.

corigent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORIGÉNT, -Ă, adj., s. m. și f. v. corijent.