corigibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORIGÍBIL, -Ă, corigibili, -e, adj. Care se poate corija. – Din
fr. corrigible.corigibil (Dicționar de neologisme, 1986)CORIGÍBIL, -Ă adj. Care poate fi corijat. [Cf. fr.
corrigible].
corigibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORIGÍBIL, -Ă adj. care poate fi corijat. (< fr.
corrigible)
corigibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*corigíbil, -ă adj. (lat.
corrigibilis. V.
dirigibil). Care se poate corija (îndrepta):
caracter corigibil.corigibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corigíbil (
înv.)
adj. m.,
pl. corigíbili; f. corigíbilă, pl. corigíbilecorigibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORIGÍBIL, -Ă, corigibili, -e, adj. Care se poate corija. — Din
fr. corrigible.