cordaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORDÁJ, cordaje, s. n. 1. Totalitatea frânghiilor, sforilor și parâmelor unei corăbii.
2. Ansamblu de operații efectuate de o mașină de extracție în timpul unei curse a coliviilor în puțul de mină. – Din
fr. cordage.cordaj (Dicționar de neologisme, 1986)CORDÁJ s.n. (
Mar.) Totalitatea frânghiilor unei corăbii. [< fr.
cordage].
cordaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)CORDÁJ s. n. 1. totalitatea parâmelor unei corăbii. 2. împletitură de corzi elastice (a unei rachete de tenis etc.). (< fr.
cordage)
cordaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cordáj s. n.,
pl. cordájecordaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORDÁJ, cordaje, s. n. 1. Totalitatea frânghiilor, sforilor și parâmelor unei corăbii.
2. Ansamblu de operații efectuate de o mașină de extracție în timpul unei curse a coliviilor în puțul de mină. — Din
fr. cordage.