cordea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORDEÁ, cordele, s. f. 1. Panglică îngustă care servește ca ornament (legată în păr, la gât, la pălărie etc.).
2. (
Zool.) Tenie.
3. Pește marin în formă de panglică și cu aripioarele dorsală, codată și anală contopite
(Ophidion barbatum). [
Var.: (
înv.)
cordélă] – Din
ngr. kordélla.cordea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cordeá (cordéle), s. f. –
1. Bentiță, panglică. –
2. Plantă (Bandingera arundinacea). –
3. Tenie. –
Mr. curcudeauă. Ngr. ϰορδέλα (Densusianu,
Rom., XXXIII, 276; Tiktin; Gáldi 167), din
it. cordella; cf. tc. kordela. –
Der. cordelat, adj. (împodobit cu panglici);
cordelar, s. m. (negustor de mărunțișuri);
cordelărie, s. f. (mercerie). Este dublet al lui
cordelă, s. f. (pește marin, Leptocephalus conger), din același cuvînt
gr.cordea (Dicționaru limbii românești, 1939)cordeá și
cordícă f., pl.
ele (ngr.
kordélla și
kurdélla, turc
kordela, d. it.
cordella, dim. d.
corda, funie, coardă; pol.
kordel. Cp. cu
sardea).
Mold. Munt. est. Panglică, fășie [!] de mătase făcută în fabrică. Tenie, un verme [!] intestinal. Un vechĭ joc de cărțĭ.
cordea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cordeá s. f.,
art. cordeáua, g.-d. art. cordélei; pl. cordéle, art. cordélelecordea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cordea f. Mold.
1. panglică;
2. tenia;
3. un fel de joc în cărți:
juca parola sau cordeaua AL. [It. CORDELLA, printr’un intermediar grec modern].
cordea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORDEÁ, cordele, s. f. 1. Panglică îngustă care servește ca ornament (legată în păr, la gât, la pălărie etc.).
2. (
Zool.) Tenie.
3. Pește marin în formă de panglică și cu aripioarele dorsală, codală și anală contopite
(Ophidion barbatum). [
Var.: (
înv.)
cordélă s. f.] — Din
ngr. kordélla.