cordar - explicat in DEX

cordar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORDÁR, cordare, s. n. 1. Plăcuță de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș. 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda ferăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat; încordător, sucitor. – Coardă + suf. -ar.

cordar (Dicționaru limbii românești, 1939)
cordár n., pl. e (d. coardă). Mold. La vioară, bucata de lemn de care-s legate coardele jos. Firiz, feresteu [!] mic și lat compus numaĭ din lamă (pînză) și un mănunchĭ de lemn.

cordar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cordár s. n., pl. cordáre

cordar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cordar n. Mold. ferestrăul dogarilor. [V. coardă].

cordar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORDÁR, cordare, s. n. 1. Plăcuță de lemn (de abanos) de care sunt legate coardele la instrumentele cu arcuș. 2. Pană de lemn cu care se răsucește coarda fierăstrăului cu ramă pentru a întinde pânza de tăiat; încordător, sucitor. — Coardă + suf. -ar.