corconi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORCONÍ, corconesc, vb. IV. (
reg.)
1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfața, a cocoloși.
2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [
Var.:
corcolí vb. IV] –
Et. nec.corconi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORCONÍ vb. IV.
v. corcoli.