cordat - explicat in DEX

cordat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORDÁT¹, -Ă, cordați, -te, adj. În formă de inimă; cordiform. – Din fr. cordé.

cordat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORDÁT², cordate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale cu corpul susținut de o coardă dorsală sau de coloana vertebrală; (și la sg.) animal din această încrengătură. – De la coardă (după fr. cordés).

cordat (Dicționar de neologisme, 1986)
CORDÁT, -Ă adj. În formă de inimă; cordiform. [Cf. fr. cordé, lat. cor – inimă].

cordat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORDÁT, -Ă adj. în formă de inimă; cordiform. (< fr. cordé, lat. cordatus)

cordat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cordát¹ adj. m., pl. cordáți; f. cordátă, pl. cordáte

cordat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cordát² s. n., pl. cordáte

cordat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORDÁT¹, cordate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale cu corpul susținut de o coardă dorsală sau de coloana vertebrală; (și la sg.) animal din această încrengătură. — De la coardă (după fr. cordé).

cordat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORDÁT², -Ă, cordați, -te, adj. În formă de inimă; cordiform. — Din fr. cordé.