corcoli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORCOLÍ vb. IV.
v. corconi.corcoli (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)corcolí, corcolésc, vb. IV (pop.)
1. a îngriji prea mult de ceva sau de cineva; a răsfăța, a alinta, a dezmierda, a cocoli, a cocoloși, a răzgâia.
2. (refl.) a pierde timpul cu lucruri de nimic, a se codi, a zăbovi.
3. (refl.) a se culca, a se ghemui.
corcoli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corcolí/corconí (a ~) (
reg.,
fam. )
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. corcolésc/corconésc, imperf. 3
sg. corcoleá/corconeá; conj. prez. 3
să corcoleáscă/să corconeáscăcorcoli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORCOLÍ, corcolesc, vb. IV. (
Reg.)
1. Tranz. A îngriji pe cineva în mod exagerat; a alinta, a răsfăța, a cocoloși.
2. Refl. A zăbovi mult cu un lucru, a-și pierde timpul; a tărăgăna. [
Var.:
corconí vb. IV] —
Et. nec.