comisariat - explicat in DEX

comisariat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COMISARIÁT, comisariate, s. n. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Secție a poliției orășenești condusă de un comisar (1). ♦ Localul acestei secții. 2. (În sintagma) Comisariat militar = organ de conducere militară locală de pe lângă fiecare unitate administrativă, ale cărei funcții de bază sunt recrutarea și încorporarea celor supuși serviciului militar, precum și evidența situației militare a cetățenilor. ♦ Localul acestui organ. 3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma) Comisariat al poporului = minister. [Pr.: -ri-at] – Din fr. commissariat, (3) rus. komissariat.

comisariat (Dicționar de neologisme, 1986)
COMISARIÁT¹ s.n. (În vechea organizare administrativă a țării) Secție a unei poliții orășenești, condusă de un comisar; local în care funcționează o astfel de secție. [Pron. -ri-at. / < germ. Kommissariat, it. commissariato, fr. commissariat].

comisariat (Dicționar de neologisme, 1986)
COMISARIÁT² s.n. 1. Organ de conducere militară locală, care făcea recrutarea și încorporarea celor supuși serviciului militar și ținea evidența situației militare a cetățenilor. 2. (În fosta U.R.S.S.) Instituție sovietică condusă de un comisar² (1) [în DN]. [Pron. -ri-at. / < rus. komissariat].

comisariat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COMISARIÁT s. n. 1. secție a unei poliții orășenești condusă de un comisar; localul în care funcționează (cf. terminologiei exsovietice). 2. organ de conducere militară locală care ținea evidența situației militare a cetățenilor. 3. instituție sovietică condusă de un comisar (3). (< fr. commissariat, rus. komissariat)

comisariat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*comisariát n., pl. e (fr. comissariat). Funcțiunea de comisar. Biurou comisaruluĭ.

comisariat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
comisariát (-ri-at) s. n., pl. comisariáte

comisariat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
comisariat n. 1. funcțiunea comisarului; 2. biuroul sau localul comisarului de poliție.

comisariat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COMISARIÁT, comisariate, s. n. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Secție a poliției orășenești condusă de un comisar (1). ♦ Localul acestei secții. 2. (În sintagma) Comisariat militar = organ de conducere militară locală de pe lângă fiecare unitate administrativă, ale cărei funcții de bază sunt recrutarea și încorporarea celor supuși serviciului militar, precum și evidența situației militare a cetățenilor. ♦ Localul acestui organ. 3. (În fosta URSS, până în anul 1946; în sintagma) Comisariat al poporului = minister. [Pr.: -ri-at] — Din fr. commissariat, (3) rus. komissariat.