comiserativ(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COMISERATÍV, -Ă,comiserativi, -e, adj. (Rar) Compătimitor. [Pr. și: -ze-] – Din it. commiserativo.
comiserativ(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COMISERATÍV, -Ă,comiserativi, -e, adj. (Rar) Compătimitor. [Pr. și: -ze-] — Din it. commiserativo.