comis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓMIS, comiși, s. m. Mare dregător în Moldova și în Țara Românească, în evul mediu, care avea în sarcina sa caii și grajdurile curții domnești, precum și aprovizionarea cu furaje. – Din
ngr. kómis.comis (Dicționar de neologisme, 1986)COMÍS s.m. Comis-voiajor = reprezentant al unei firme particulare care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. [< fr.
commis(voyageur)].
comis (Dicționar de neologisme, 1986)COMÍS s.n. Confiscare a bunurilor unui vasal. ♦ Confiscare a unor mărfuri prohibite sau introduse prin fraudă. [Pl.
-suri. / < fr.
commis, cf.
commettre – a comite].
comis (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)comís1 s.n. (reg.) pâine cazonă din armata austro-ungară; prefont.
comis (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cómis (-și), s. m. – Dregător. –
Mare comis, în vechea organizare socială, boier de rangul doi, mare dregător, care avea în sarcina sa grajdurile domnești și organizarea paradelor militare de Bobotează și de Sfîntul Gheorghe. Participa la sfatul domnesc și era singurul boier de rangul doi care purta
calpac de zibelină, ca boierii de prim rang. Avea în subordine un
comis al doilea, boier de rangul patru, și un
comis al treilea, boier de rangul cinci. Din 1812 nu s-a mai bucurat de monopolul cumpărării de furaje pentru armată.
Lat. comes, prin intermediul
ngr. ϰόμης,
cf. sl. komisŭ (Vasmer,
Gr., 80). Reprezintă ceea ce era
comes stabuli în organizarea medievală a Occidentului. –
Der. comisoaie, s. f. (nevastă de comis);
comișie, s. f. (
înv., dregătoria marelui comis);
comișel, s. m. (rîndaș de cai).
comis (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMÍS s. n. confiscare de bunuri. (< fr.
commis)
comisCOMÍS, -Ă, comiși, -se, adj. v.
COMÍTE. – [DEX '98]
comis (Dicționaru limbii românești, 1939)cómis m. (mgr.
kómis, d. lat.
cómes, conte. V.
comite).
Vechĭ. Boĭer mare (între stolnic și clucer), care îngrijea de grajdurile domnuluĭ; pe urmă, boĭer onorific cu acest rang. – Și
cómes (d. lat.), guvernator, hatman (Cant. Dos.). V.
rahtivan.comis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cómis1 (rang boieresc)
s. m.,
pl. cómișicomis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comís2 (confiscare de bunuri)
s. n.,
pl. comísuri