cominutiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMINUTÍV, -Ă, cominutivi, -e, adj. (
Med.; despre fracturi) În fragmente mici. – Din
fr. comminutif.cominutiv (Dicționar de neologisme, 1986)COMINUTÍV, -Ă adj. (
Despre fracturi) Care prezintă numeroase fragmente. [< fr.
comminutif].
cominutiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMINUTÍV, -Ă adj. (despre fracturi) care prezintă numeroase fragmente. (< fr.
comminutif)
cominutiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMINUTÍV, -Ă, cominutivi, -e, adj. (
Med.; despre fracturi) În fragmente mici. – Din
fr. comminutif.