recruta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RECRUTÁ, recrutez, vb. I.
Tranz. 1. (
Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr, un contingent de tineri, care urmează să fie încorporați pentru îndeplinirea serviciului militar. ♦
Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrarea în evidența armatei.
2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. – Din
fr. recruter, germ. rekrutieren.recruta (Dicționar de neologisme, 1986)RECRUTÁ vb. I. tr. 1. A înscrie tineri pentru stagiul militar; a angaja în armată soldați. ♦
intr. A se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei.
2. (
Fig.) A angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.). [< fr.
recruter].
recruta (Marele dicționar de neologisme, 2000)RECRUTÁ vb. I. tr. 1. a înscrie tineri pentru stagiul militar; a înrola. 2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (într-o asociație etc.) II. intr. a se prezenta pentru înscrierea în evidența armatei. (< fr.
recruter, germ.
rekrutieren)
recruta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)recrutá (a ~) (re-cru-) vb.,
ind. prez. 3
recruteázărecrutà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)recrutà v.
1. a face recruți;
2. fig. a atrage într´o asociațiune;
3. a primi recruți:
Academicianii se recrutează printre scriitori.recruta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RECRUTÁ, recrutez, vb. I.
Tranz. 1. (
Mil.) A lua și a înscrie în evidența autorităților militare un tânăr în vederea încorporării. ♦
Intranz. A se prezenta pentru încorporare sau pentru înregistrare în evidența armatei.
2. Fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate. — Din
fr. recruter, germ. rekrutieren.