comisar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COMISÁR, comisari, s. m. 1. (În vechea organizare administrativă a țării) Ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție.
2. (În sintagma)
Comisar militar = comandant al unui comisariat militar.
3. (În U.R.S.S., până în anul 1946; în sintagma)
Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic.
4. Persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale; mandatar. – Din
fr. commissaire, (
3)
rus. komissar.comisar (Marele dicționar de neologisme, 2000)COMISÁR s. m.
1. ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție.
2. delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang).
** reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.
** membru al unei comisii internaționale cu caracter tehnic.
3. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.
4.
comandant al unui comisariat militar. (<fr.
commissaire,
3. rus.
komissar)
comisar (Dicționar de neologisme, 1986)COMISÁR1 s.m. 1. Ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție.
2. Delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang etc.). [Cf. fr.
commissaire, it.
commissario, lat.med.
commissarius].
comisar (Dicționar de neologisme, 1986)COMISÁR2 s.m. 1. (
În fosta U.R.S.S.; în trecut) Persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice de răspundere ori a unor sarcini administrative sau economice corespunzătoare funcțiilor unui ministru.
2. Comandant al unui comisariat militar. [< rus.
komissar].
comisar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)comisár (comisári), s. m. – Ofițer de poliție. –
Mr. cumisar. Lat. commissarius (
sec. XVII) și modern din
fr. commissaire (din
rus. komisar, după Sanzewitsch 200; se pare însă că apare în
rom. mai înainte ca în rusă). Forma
mr., din
it. commessario, prin intermediul
ngr. ϰουμεσάρις. –
Der. comișer, s. m. (agent, polițist), cuvînt rar;
comisariat, s. n. (secție de poliție condusă de un comisar).
comisar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COMISÁR (‹
fr.,
rus.)
s. m. 1. Persoană învestită de către o autoritate superioară cu împuternicire speciale; mandatar. ◊
Înalt c. = reprezentant diplomatic permanent care reprezintă un stat al Commonwealth-ului în oricare alt stat al acestuia (cu excepția Marii Britanii) sau care reprezintă Marea Britanie într-un stat membru al Commonwealth-ului.
V. și
guvernator general. ◊
C. poporului = (în U.R.S.S., între 1917 și 1946) membru al guvernului Uniunii Sovietice. ♦ (
EC.) Persoană desemnată de acționarii unei societăți pe acțiuni pentru controlul conturilor societății.
2. (În vechea organizare administrativă a României) Ofițer de poliție, șef al unui comisariat.
comisar (Dicționaru limbii românești, 1939)*comisár m. (fr.
commissaire, d. mlat.
com-missarius, care vine d.
com-missus, delegat, trimes. V.
e-misar, trimet). Cel însărcinat c´o funcțiune temporară, mandatar:
comisaru guvernuluĭ. Comisar de poliție (saŭ numaĭ
comisar), magistrat însărcinat să supravegheze execuțiunea regulamentelor de poliție:
comisar de verde (al cartierului numit în Munt. „verde”),
al despărțiriĭ cutare. Comisar regal, procuror militar. V.
mandatar.comisar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)comisár s. m.,
pl. comisáricomisar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)comisar m. cel însărcinat cu o funcțiune temporară:
comisarii guvernului; comisar de poliție, funcționar de poliție (într’un oraș) însărcinat a aupraveghia în coloarea sa execuțiunea reglementelor polițienești:
comisar de verde.comisar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COMISÁR, comisari, s. m. 1. Ofițer de poliție, șef al unui comisariat.
2. (În sintagma)
Comisar militar = comandant al unui comisariat militar.
3. (În fosta URSS, până în anul 1946; în sintagma)
Comisar al poporului = membru al guvernului sovietic.
4. Persoană învestită de către o autoritate superioară cu împuterniciri speciale; mandatar. — Din
fr. commissaire, (3)
rus. komissar.