cerceluș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERCELÚȘ, cerceluși, s. m. I. Diminutiv al lui
cercel. II. (
Bot.)
1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori roșii, galbene-verzui sau pestrițe; fucsie (
Fuchsia).
2. (La
pl.) Lăcrămioare. –
Cercel +
suf. -uș.