cercelat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERCELÁT, -Ă, cercelați, -te, adj. Împodobit cu cercei. –
Cercel +
suf. -at.cercelat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CERCELÁT, -Ă, cercelați, -te, adj. Împodobit cu cercei. – Din
cercela (puțin folosit).
cercelat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cercelát adj. m.,
pl. cerceláți; f. cercelátă, pl. cercelátecercelat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CERCELÁT, -Ă, cercelați, -te, adj. Împodobit cu cercei. —
Cercel +
suf. -at.