cerceluș - explicat in DEX

cerceluș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CERCELÚȘ, cerceluși, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (Bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori roșii, galbene-verzui sau pestrițe; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lăcrămioare. – Cercel + suf. -uș.

cerceluș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CERCELÚȘ, cerceluși, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori roșii, galbene-verzui sau pestrițe (Fuchsia). 2. (La pl.) Lăcrimioare.

cerceluș (Dicționaru limbii românești, 1939)
cercelúș m. (d. cercel, fiind-că florile-ĭ atîrnă ca niște cerceĭ). Un frumos copăcel cu florĭ cărnoase care atîrnă. (Îs treĭ varietățĭ: fuchsia coccinea, originară din Chili; fuchsia fulgens și fuchsia splendens, originare din Mexic). V. fuxie.

cerceluș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cercelúș s. m., pl. cercelúși

cerceluș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CERCELÚȘ, cerceluși, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (Bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori roșii, galbene-verzui sau pestrițe; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lăcrămioare. — Cercel + suf. -uș.