cercetaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CERCETÁȘ, -Ă, cercetași, -e, s. m. și
f. 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare.
2. S. m. și
f. Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. –
Cerceta +
suf. -aș.