cerceloi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CERCELÓI,cerceloi, s. m. Augmentativ al lui cercel. – Cercel + suf. -oi.
cerceloi(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CERCELÓI,cerceloi, s. m. Augmentativ al lui cercel.
cerceloi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cercelói (rar) s. m., pl. cercelói, art. cercelóii
cerceloi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CERCELÓI,cerceloi, s. m. (Rar) Augmentativ al lui cercel.— Cercel + suf. -oi.