botez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, însoțit de atribuirea unui prenume;
p. ext. petrecere care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊
Expr. (
Mil.)
Botezul focului = prima participare activă la o luptă.
2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului (
1).
3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești.
4. (
Mar.) Ceremonial de lansare la apă a unei nave noi. – Din
boteza (derivat regresiv).
botez (Dicționar de argou al limbii române, 2007)botez, botezuri s. n. (intl.) primul furt reușit al unui infractor.
botez (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOTEZ, Demostene (1893-1973,
n. sat Hulub,
jud. Botoșani), scriitor și publicist român.
M. coresp. al
Acad. (1963). Lirică elegiac-sentimentală, a plictisului și tristeții provinciale („Floarea pămîntului”, romane („Obsesia”, „Oameni de lut”), memorialistică, literatură pentru copii, traduceri.
botez (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOTEZ, Dumitru D. (1904-1988,
n. Roman), dirijor de cor și compozitor român.
Prof. univ. la București. Elev al lui A. Ciolan. Muzică corală și vocală, lucrări didactice.
botez (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOTEZ, Emil (1914-1978,
n. București), inginer mecanic român.
Prof. univ. la București. Cercetări în domeniul construcțiilor de mașini. A studiat cinematica mașinilor-unelte, tehnologia programării numerice a acestora, angrenajele.
botez (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOTEZ, Gheorghe (1882-1916,
n. Bacău), geolog român. A studiat tectonica și geologie unor formațiuni eocene și pliocene din
reg. Moreni-Bucșani (
jud. Dîmbovița).
botez (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOTEZ, Ion Gheorghe (1892-1953,
n. Chișcăreni,
jud. Iași), morfolog român.
Prof. univ. la Iași. Cercetări privind anatomia comparată a primatelor și omului. Promotor al antropologiei în România.
botez (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BOTEZ, Octav (1884-1943,
n. Iași), critic și istoric literar român. Frate cu Jean Bart.
Prof. univ. la Iași. A făcut parte din cercul „Vieții românești”. Studii, analize și eseuri critice („Pe marginea cărților”, „Alexandru Xenopol, teoretician și filozof al istoriei”, „Figuri și note istorico-literare”).
botez (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOTÉZ, botezuri, s. n. 1. Ritual creștin de primire a cuiva printre credincioșii bisericii, atribuindu-se celui botezat și un nume;
p. ext. petrecerea care are loc cu acest prilej; cumetrie. ◊
Nume de botez = prenume. ◊
Expr. (
Mil.)
Botezul focului = prima participare activă la o luptă.
2. Apă folosită pentru săvârșirea botezului
(1). 3. Stropire cu agheasmă a credincioșilor și a caselor lor de către preot, cu prilejul unor slujbe sau sărbători bisericești. – Postverbal al lui
boteza.botez (Dicționaru limbii românești, 1939)1) botéz n., pl.
urĭ (d.
a boteza). Primu din cele șapte sacramente ale bisericiĭ și care șterge păcatu original. – Acest cuvînt înseamnă „cufundare” cum se și face botezu la ortodocșĭ, pe cînd catoliciĭ (mai practici) îl fac pin stropire. În vechime, botezu nu era conferit decît la o etate înaintată și după lungĭ probe impuse neofiților, numițĭ și „catecumeni”.
Botezu unuĭ clopot, unuĭ vapor, inaugurarea unuĭ clopot, unuĭ vapor.
Botezu de sînge al uneĭ armate, intrarea în foc și
perderea unor soldațĭ.
Botezu tropiculuĭ, o ceremonie comică în care, cînd o corabie trece tropicu și maĭ ales ecŭatoru, se udă cu apă de mare călătoriĭ care trec aceste liniĭ întîĭa oară.